"Ce mai faci?"

  Din punctul meu de vedere aceasta este întrebarea cea mai complicata si cea mai stresanta din toate câte exista în limba româna. Ce mai faci? – mie îmi denota ceva concret, de tipul „ce actiune întreprinzi acum?` si atunci raspunzi: manânc, lucrez, vorbesc cu cineva, stau degeaba, nu fac nimic, ma arunc de la etaj daca ma mai întrebi asta...

Înteleg daca vorbesti cu cineva la telefon de exemplu si nu vede ce faci, atunci întrebarea are sens, sau daca vine cineva si te verifica sau vrea sa îti ceara ceva sau vrea sa te puna la treaba, da, atunci e normal ca mai întâi sa te întrebe „ce faci`.

Dar întrebarea „ce mai faci` solicita mai mult, cere amanunte despre starea fizica sau emotionala, despre noutati în viata ta, despre ceva inedit. Si e ok, daca te vezi cu cineva o data la câteva saptamâni, de exemplu. Dar daca te întreaba cineva zilnic „ce mai faci?` ce raspuns poti sa mai inventezi ca sa nu folosesti mereu plictisitorul si irelevantul „bine`?

Engleza e minunata cu al sau „how are you`, care cere clar sa îi spui cum te simti si atunci poti raspunde „bine` sau „rau` sau frantuzescul „comment ca va?` si raspunzi daca îti merge „bine` sau „rau`. Dar „ce mai faci?`. Bine sau rau? Cui? Nu are sens.

Stiu ca o sa primesc observatii si ca o sa se considere ca ma plictisesc rau de tot si inventez lucruri sau ca sunt frustrata. Ei bine de data asta e un soi de frustrare provocata de interventia nepotrivita a acestei întrebari, prea des în viata mea cotidiana. Ce mai fac? –mi-ar trebui o ora sa raspund la aceasta întrebare uneori, sau se vede clar ce fac alteori, sau fac rau dar nu am nici un chef sa argumentez apoi de ce (caci niciodata un raspuns de tipul „rau` nu satisface în sine). Prefer sa fiu întrebata „esti bine?`, „totul ok?`, „esti ocupata?`, etc, etc. Tu? Ce mai faci?