Varianta moderna a cartii, în care o voce cunoscuta, de cele mai multe ori, executa lectura artistica a unei opere literare, cucereste tot mai mult publicul larg, scutindu-l de „povara` cititului.
Nu sunt tocmai de acord cu audiobook-ul, singura varianta în care îl accept este pentru copiii care nu stiu înca sa citeasca sau pentru nevazatori. În rest nu vad de ce mi-ar citi altcineva atât timp cât sunt perfect capabila sa o fac si singura.
Presimt niste contraziceri de tipul „Dar este o economie de timp, cât asculti un audiobook poti face si altceva`. Oare? Oare avem noi fiintele umane capacitatea de a fi atente la doua lucruri în acelasi timp? Faceti un experiment simplu. Luati o carte în mâna si puneti melodia voastra preferata la un player. Încercati sa va concentrati la ambele. Daca reusiti, va felicit, caci numai geniile sunt capabile de asa ceva.
Omul are atentie selectiva, se concentreaza pe rând la câte un lucru, lasând celelalte în plan secund, fie doar pentru o fractiune de secunda, pentru a alege apoi un alt centru de focusare si tot asa.
Audiobookul este util, sa spunem, pentru momentele de intensa oboseala în care am dori sa ne delectam cu o carte, dar ne simtim ochii încetosati sau nu ne mai putem mentine într-o pozitie de citit. Îi mai vad un avantaj în momentul în care vrem sa luam notite, sa facem analize pe text sau recenzii. Dar, dincolo de toate acestea, placerea cititului nu poate fi compensata prin acest dispozitiv revolutionar.
Însa, aceasta este parerea mea personala si nu-i condamn pe cei care prefera audiobook-ul. Orice metoda s-ar folosi, important este rezultatul si anume îmbogatirea bagajului cultural al fiecaruia. Astept cu interes parerile voastre pe aceasta tema. Multumesc.